Scurta biografie despre Mihail Eminescu – bio pe scurt!

1850, 15 ianuarie Se naste la Botosani Mihai, al saptelea din unsprezece copii zamisliti de Gheorghe si Raluca Eminovici. Botezat la Biserica Uspenia, aflata aproape de casa natala, din centrul urbei. Azi disparuta, casa facea parte din zestrea mamei. Tatal Gheorghies avea rangul de caminar si muncise ca vechil pe mosia din Dumbraveni (spre Suceava).

1850-1856 Mihai isi petrece copilaria la Botosani si, desigur, calatoreste in trasura parintilor la mosia Durnesti, spre Prut, luata in arenda, la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani etc.

1856-1858 Copilarie de farmec la Ipotesti, alaturi de droaia de plozi. Familia Eminovici, care cumparase mosia cu 4000 de galbeni, darama casa batraneasca si ridica un conac nou. Mihaita era inconjurat prin, „natala mea valcioara” de patru frati: Serban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de nazdravanii). Surorile Ruxandra si Maria au murit de copile. Dar, „dulcea mama” mai naste patru prunci, dupa Mihai: Aglae, Harieta, Matei si Vasile, ultimul incetand din viata la varsta frageda.

1858-1860 Dupa ce invatase doua clase acasa, severul caminar Gheorghies il duce peste hotar, in Bucovina stapanita atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernauti. in pasaport, tatal declara ca Mihai de 8 ani are „parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolita”. Clasele a III-a si a IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita „National-Hauptschule”. Locuieste la Aron Pumnul (profesor si revolutionar pasoptist ardelean), prieten cu tatal sau. Ceilalti frati sunt la gimnaziu. Mihai invata binisor, dar programul militaresc si dorul de casa il determina sa fuga singur, pe jos, pana la Ipotesti. Biciul usturator al caminarului il obliga sa revina in capitala Bucovinei.

1860, in septembrie Tatal isi duce iarasi baietii, prin vama Mihaileni, la Cernauti. Mihai e inscris la „K.K. ober-Gymnasium”

1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune in prima clasa („excelent” la romana, „foarte bine” la istorie), dar in clasa a II-a merge ca racul si, neglijand matematica si latina, ramane repetent. Fuge iarasi la Ipotesti, peste granita, mai simte o data biciul tatalui, care-l duce legat la Cernauti. Repeta clasa a II-a gimnaziala, dar dupa Pasti (1863) nu mai e inscris in cataloage.

1864 Atras de teatru, insoteste trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseste la Hotel Moldova din Cernauti. Este angajat ca sufleur si pleaca in turneu cu trupa la Brasov. Era fascinat de frumusetea actritei Fanny Tardini. Toamna e copist in administratia judetului Botosani, pana in martie 1865.

1865-1866 Mihai mai are o sansa: sa-si continue la Cernauti studiile liceale in particular. Are grija de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar in ianuarie, cand numara 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai langa el, a profesorului. Plange in hohote, fiindca se stie, spiritul vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara, ii citeste colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusa in acea zi. E prima creatie, publicata in brosura omagiala Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul, tiparita cu aceasta ocazie. Semna: M. Eminoviciu, privatist. La Ipotesti, adolescentul Mihai e coplesit de prima iubire. Se zice ca o chema Casandra Elena si era fiica lui Gheorghe Alupului. Arata ca floarea alba de cires. Se plimba prin lunci, prin codru, pana la lacul fermecat. E mai mare decat junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai afla ca fata de 19 ani a fost luata de zburatorul, rapusa de dropica (hidropizie) si e inmormantata in tintirim. Trist, o evoca in: De-as avea, Din strainatate, Mortua est (intitulata la inceput Elena), Aveam o muza ori Floare albastra. Trimite poezia De-as avea revistei Familia, condusa de Iosif Vulcan, care o publica imediat (martie 1866), schimbandu-i numele din Eminovici in Eminescu. Calatoreste mai mult pe jos la Blaj („mica Roma”, despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte si o traista in spinare (cu niste carti si caiete in care adunase folclor), Mihai coboara de pe dealul Hula in „vatra romanismului” – Blaj, incearca sa-si dea examenele, dar nu le ia, neavand conditii de invatatura. Fara parale, doarme intr-un pod de fan, imbuca din piata prune cu paine neagra si se scalda in Tarnava (fiind un bun inotator). Citeste cu nesat cartile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotesti nu-i vin la timp si pleaca la Sibiu, in cautarea fratelui sau Neculai, dar acesta plecase la Timisoara. La vremea strugurilor, este in mizerie, cu picioarele goale. Un teolog ii da niste ghete. Pasaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Rasinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) sa treaca clandestin granita austro-ungara spre tara sa, Romania, furisandu-se prin munti. Strabate Oltenia si Muntenia, atras de Bucuresti.

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *